Misterul piramidelor… teorii și supoziții

//Misterul piramidelor… teorii și supoziții

Încă din cele mai vechi timpuri, piramidele au exercitat o deosebită fascinație asupra oamenilor. Aceasta poate fi explicată atât prin dimensiunile lor impresionante, misterul care le înconjoară, cât și prin tehnica impecabilă a realizării.

Până în prezent, construcția piramidelor rămâne unul dintre cele mai controversate subiecte din istoria marilor construcții ale lumii.

Deși au fost studiate și cercetate mii de ani, nici până în momentul actual specialiștii nu s-au pus de acord asupra unor detalii esențiale. Există numeroase ipoteze argumentate științific despre modul în care au fost construite piramidele.

Una dintre teorii este elaborată printr-un studiu franco-american care susține că piramidele construite în Egiptul Antic au fost făcute din beton turnat, și nu prin urcarea treptată a unor pietre deja formate.

În acest studiu, se arată că cei care le construiau aveau materialele necesare, dar și cunoștințele aferente pentru a putea turna blocurile de beton ce stau la baza construirii piramidelor. Au mai existat și alte astfel de teorii conform cărora blocurile erau făcute din beton. La sfârșitul anilor ‘70 chimistul francez Joseph Davidovits a fost primul care a venit cu aceasta idee, insa egiptologii vremii au respins-o.

Istoricii si arheologii spun ca blocurile respective sunt facute din piatra cizelata, extrasa din cariere aflate in apropierea sitului arheologic. Dupa ce li se dadea forma necesara, aceste pietre erau duse pe rampe imense cu ajutorul armatelor de muncitori. Se presupune ca egiptenii foloseau chiar sisteme de scripeti pentru a muta mai usor blocurile de piatra grele de 2 tone, desi la acea vreme roata nu fusese inventata inca. Abia in anii recenti geologii au reusit sa faca distinctia dintre piatra de calcar naturala si cea facuta prin reconstruirea calcarului lichefiat.

Conform profesorului Gilles Hug al Agentiei Nationale Franceze de Cercetare Aerospatiala si a profesorului Michael Barsoum de la Universitatea Drexel din Philadelphia piramidele de la Giza sunt de doua tipuri. Un tip extras din carierele de piatra si altul facut de om. Profesorul Hug a declarat pentru revista stiintifica Science et Vie ca nu exista niciun dubiu, chimia fiind diferita in cazul celor doua tipuri de piatra. Cu ajutorul aparaturii avansate precum raze X, lanterne cu plasma si microscoape cu electroni s-a putut face comparatia mostrelor de la piramide cu mostre de la carierele Toura si Maadi. Astfel, cercetatorii au putut detecta reactii chimice ce nu permit cristalizarea naturala, fapt neintalnit la pietrele extrase din cariera, dar perfect normal in cazul pietrelor folosite la nivelele superioare ale piramidelor.

Cercetatorii sunt de acord si cu teoria Davidovits. Conform acesteia, calcarul a fost extras din zona de sud a platoului Giza, apoi dizolvat in bazine de apa special amenajate in apropierea Nilului. Apoi, calcarul era amestecat cu cenusa si sare, apa se evapora si rezulta o mixtura ce era dusa la locul constructiei, pusa in forme de lemn pentru a se intari pret de cateva zile. Chiar si sceptici, precum profesorul Guy Demortier de la Universitatea Namur din Belgia, s-au convins, profesul Demortier efectuand singur experimente timp de 10 ani. Si a ajuns la concluzia ca piramidele au fost facute folosind aceasta metoda a pietrelor din beton.

Un alt indiciu ce vine in sustinerea acestei teorii este densitatea pe care aceste pietre o au. Ea este diferita, la baza pietrele fiind mai dense, iar spre varf acestea sunt mai putin dense si au bule de aer capturate in interior.

In opozitie, cei ce contesta aceasta noua teorie sustin ca formele sunt prea diverse pentru a fi fost turnate, ca era nevoie de o cantitate foarte mare de cenusa si calcar pentru amestec. De asemenea, ei sustin ca egiptenii aveau suficiente reusurse umane pentru a muta din loc in loc pietrele necesare constructiei.

Problema mutarii unor cantitati mari de piatra ramane, indiferent de metoda folosita. Exista o ilustratie din Dinastia a 12a a lui Djehutihotep ce arata 172 de oameni tragand o statuie imensa pe o sanie. Se estimeaza ca statuia cantarea 60 de tone, si se presupune ca 45 de muncitori ar fi necesari pentru a muta un bloc de piatra greu de 16300 kg sau 8 muncitori pentru a muta un bloc de piatra greu de 2750 kg. Dr. Parry sugereaza metoda rularii pietrelor folosind o masinarie de tip sanie, existand dovezi arheologice care sa sustina aceasta teorie. Desi egiptologii accepta aceasta metoda ca fiind viabila pentru pietrele grele de pana in 2,5 tone, acestia nu accepta varianta folosirii saniilor pentru blocurile mai grele de 15 tone ori de 70-80 tone. O alta problema este aceea a umpluturii dintre blocurile de piatra. Cu cat acestea erau mai mari, cu atat necesita mai multa umplutura deoarece nu puteau fi taiate precis din cauza marimii si din cauza uneltelor pe care egiptenii le aveau disponibile la acea vreme. Conform egiptologilor, a fost nevoie de cantitati enorme de lemn pentru a duce la bun sfarsit proiectele construirii piramidelor, mai toata tara fiind defrisata. Pentru a taia si cizela blocurile de piatra muncitorii foloseau unelte din cupru. Metoda ar fi fost destul de eficienta pentru pietrele de calcar ce este mai moale, dar in cazul pietrelor mai dure precum granitul sau bazaltul uneltele de cupru nu mai sunt eficiente. Pentru acestea din urma se foloseau metode foarte grele si putin eficiente precum taierea cu abrazivi de genul pietrei de quartz.

Rampele folosite pentru transportarea blocurilor de piatra erau usor inclinate la inceputul proiectului, insa pentru stadiile mai avansate exista controverse intre egiptologi privind tehnicile folosite. Unii egiptologi sustin ca s-au folosit rampe cu inclinatii cat mai mici, liniare. Altii sustin teoria unor rampe mai abrupte in stil scara. Si mai exista unii egiptologi care expun teoria rampelor in forma de spirala ce treceau prin toate cele patru laturi ale priamidelor. In oricare dintre teoriile folosirii rampelor acestea presupun un volum mai mare pentru rampe decat pentru piramide, astfel punandu-se problema ca pietrele de la nivelurile superioare au fost plasate folosind un sistem de parghii. In cazul Piramidei din Giza jumatatea superioara a acesteia reprezinta 12,5% din masa totala a piramidei, iar sfertul superior reprezinta 0,038% din masa totala a piramidei. Masa rampei ce ar fi fost necesara pentru constructie este invers proportional masei materialelor de constructie, deci extinderea rampei la nivelurile superioare ar fi fost ineficienta din acest punct de vedere.

Desi s-au realizat numeroase cercetari si studii de caz, nu s-a putut ajunge la un consens privind materialele folosite pentru constructia acestora, astfel incat misterul care inconjoara piramidele si, implicit disputa vor infierbanta in continuare spiritele in randul oamenilor de stiinta, dand nastere unor puternice controverse.

surse articol si poze :

http://news.psu.edu/story/141300/2008/03/24/research/probing-question-how-were-egyptian-pyramids-built

http://www.catchpenny.org/howbuilt.html

http://www.ce.memphis.edu/1101/interesting_stuff/pyramids_in_concrete.html

2017-08-28T12:18:50+00:00 Categorii: idei|Etichete: , , , |